Press "Enter" to skip to content

Mic ghid de incorectitudine politică

În ultimii ani, odată cu Brexit, Donald Trump și criza imigranților, probabil ai observat și tu o scindare la nivel ideologic… una care nu are neapărat legătură cu politica, ci cu felul nostru de a fi. Probabil și tu ai o părere legată de cele trei exemple de mai sus, și cel mai probabil ești fie pro, fie contra tuturor trei laolaltă.

Întreaga planetă s-a împărțit în două, și fiecare fie e de stânga, fie e de dreapta.

Corectitudinea politică și opusul ei, incorectitudinea politică, fac și ele parte din această ruptură. Și vreau să vorbim puțin despre ea, pentru că are legătură cu stilul, bunele maniere, și felul nostru de a fi.

Să-ncepem cu-nceputul :)

Ce este corectitudinea politică?

Corectitudinea politică (eng. political correctness, prescurtată PC) este un termen folosit pentru a descrie acele persoane care sunt împotriva folosirii unui limbaj care ar putea să ofenseze.

Unde este corectitudinea politică astăzi și de ce?

Dacă, la începuturi, aceasta se referea la injurii aduse anumitor persoane pe motive de sex, rasă, în ultima vreme aceasta ajuns să fie mult mai strictă și să fie împotriva a orice fel de hate speech, și uneori orice fel de părere negativă despre un grup de oameni.

Lucrurile au devenit atât de rele, încât apar tot felul de situații de genul celor povestite de Jay Leno:

Comedianții, prin natura lor, trebuie să provoace și să facă mișto de oricine și orice. Prin asta, ei detensionează situațiile și mințile, și ne fac să nu ne mai luăm atât de în serios.

În plus, adepții care cred în corectitudine politică tind să apere și să ajute inclusiv criminalii, pentru că, în mintea lor, toată lumea trebuie să fie egală din punct de vedere social. Și ca să dau puțin din la o parte și să-ți arăt puțin din rădăcinile marxiste acestei ideologii, fac un mic salt în trecut, la unul din atacurile teroriste din Paris.

După ce 130 de oameni au fost omorâți fără milă, unul din teorriștii prinși nu numai că a fost operat la picior, dar a doua zi a fost lăsat după doar o oră de interogări pentru că era ”prea obosit” (sursa). Uluitor.

Pe de altă parte, social media, și în special trolling-ul pe Internet au dat naștere unei categorii de oameni care jignesc fără să le pese, ascunzându-se sub anonimatul spațiului virtual. Am avut astfel de cazuri chiar aici pe site. Deci e normal să nu lăsăm icorectitudinea politică să nu aibă consecințe. După cum se spune prin presa americană:

Freedom of speech is not freedom of consequneces.

Dar cenzura? Mai bine ne călcăm pe coadă din când în când decât să trăim într-o lume asemănătoare cu cea a lui Orwell în romanul 1984, unde nu poți spune nimic de frică.

Diferențele pe scurt între corectitudine și incorectitudine politică

Fără a merge în ambele extreme, o să subliniez cât mai succint diferențele în cele două. Persoanele corecte politic:

  • nu înjură aproape niciodată, deși am văzut în mai multe rânduri comedianți care se brand-uiesc corect politic înjurând
  • cred că free speech-ul ar trebui limitat și controlat pentru a nu jigni persoane sau grupuri de persoane
  • se ofensează destul de ușor
  • cei care o dau la extrem tind să se atace foarte ușor atunci când cineva e critic sau/și agresiv verbal față de unele grupuri de persoane, în special cele defavorizate, și ajung ca chiar ei să devină incorecți politic în încercarea de a-i apăra pe cei ofensați

Persoanele incorecte politic:

  • cred în dreptul oricui de a spune orice, și se luptă să protejeze libertatea de exprimare
  • consideră că dacă ești ofensat, nu ar trebui să suprareacționezi, să fii bărbat și să nu te ataci sau să-ți pierzi cumpătul
  • cei care duc acest concept la extrem se folosesc de acest prilej, după cum spuneam, să jignească oameni pentru că îi face să se simtă bine, superiori, dominanți etc.

Tu în care din ele te încadrezi mai mult și de ce? Lasă un comentariu la acest articol mai jos, sunt foarte curios să știu de ce ai ales una din tabere în detrimentul celeilalte.

De ce incorectitudine politică? Pentru că lumea e o junglă…

…și doar cei care au un anumit grad de tupeu obțin ce vor. Ceilalți se mulțumesc cu ceea ce rămâne. Ei ajung în poziții de angajați care își rup spatele fără să-și pună problema să ceară o mărire de salariu, sunt cei care se cuplează cu prietena fetei de care le place, pentru că aleasa lor a ales pe cineva care nu ”stă acolo unde-l pui”, după cum îmi spunea mie o femei cu ani în urmă.

Citeam în cartea lui Mircea Cărtărescu, Peisaj după isterie, despre un documentar văzut de dânsul, în care o gazelă (cred că era) nou născută, a fost înșfăcată de o hienă înfometată sub privirile mute ale mamei și a restului turmei, care doar stătea și se uita.

Păstrând proporțiile, ești înconjurat de oameni care vor lucruri pentru ei, și sunt interesați de tine în măsura în care le aduci valoare și-i poți ajuta. Hiene sunt peste tot. Hiene suntem toți, într-o anumită măsură. Recunoaște ceea ce ești, și nu ascunde your shadow, your dark side, ci îmbrățișează monstrul din tine ca să-l poți controla tu pe el, și nu el pe tine.

Da, ne-am schimbat mult în ultima sută de ani. Suntem mai politicoși, mai prietenoși, ne ajutăm mai mult, cunoaștem mai mulți oameni… dar sub această interfață socială, în fiecare din noi sunt ambiții, dorințe, lăcomie și invidie. Depinde de tine dacă vrei să le suprimi și să ajungi să urăști pe ascuns, sau dacă vrei să le scoți la suprafață, să recunoști că le ai, să înveți să le stăpânești și să înveți, și să canalizezi energia spre o mai bună variantă a ta.

Dacă ești corect politic, nu înseamnă că ești corect a om

… știu asta pe pielea mea. De fapt, persoana care mi-a adus cel mai mare prejudiciu în cea mai mare țeapă luată de mine vreodată era EXTREM de prietenoasă. S-a folosit de zâmbete false și dus cu zăhărelul pentru a câștiga timp, până în momentul în care n-a mai contat.

De-atunci, când văd pe cineva că e prea amabil, prea prietenos, și face prea multe complimente, mă gândesc de ce e așa. Oare chiar e foarte de treabă sau s-a prins de faptul că a fi corect politic îi poate aduce avantaje?

Dacă ai citit David Copperfield de Charles Dickens, probabil ții minte personajul Uriah Heep, al cărui singur gambit de a-și atinge obiectivele era să spună tuturor și să se dea umil și neînsemnat. Toată lumea îl credea, nimeni nu îl vedea ca pe un adversar redutabil, și tocmai aici era geniul manipulării lui.

În zilele noastre, exemple concrete de uriah Heep sunt cerșetorii de pe stradă, care plâng, se roagă de tine și se dau săraci ca să le dai bani. Chiar săptămâna asta o doamnă de acest fel a pus puțin mâna pe mine în primă stradă, printre rugăminți repetate.

În același timp, unele primării din țară au pus indicatoare și anunțuri în care roagă populația să NU mai dea bani cerșetorilor, pentru că și așa fac foarte mulți. Corectitudinea politică poate fi foarte profitabilă, dar nu sunt de acord să fie pe socoteala altora și pe lipsă de sinceritate.

De ce corectitudinea politică a mers prea departe

Sunt multe dovezi ale faptului că acest curent a mers prea departe, hai să vedem câteva:

  • Casa Albă l-a cenzurat pe președintele Franței când acesta a folosit expresia terorism islamic (sursa).
  • În diverse țări se fac demersuri pentru ca oamenii ce nu folosesc pronumele alese de persoanele transgender să fie amendate, fie în anumite instituții, fie peste tot (sursa 1, sursa 2, sursa 3).
  • În SUA, persoanele incorecte politic numesc imigranții ilegali undocumented, adică persoane care au nu au (încă) documentele necesare pentru a ședea acolo, ignorând fapta de a sta ilegal în acea țară (sursa).
  • Asociația medicală Britanică a spus că femeile însărcinate nu trebuie numite ”mame însărcinate” ci ”persoane însărcinate”, pentru a nu jigni persoanele transgender.
  • Un profesor de la Yale a demisionat (forțat) după ce s-a pus împotriva conducerii universității care sugera să nu se mai poarte costume de Halloween ce ar putea ofensa anumite culturi gen mexicanii, strămoșii amerindienilor etc. (sursa)

Exemplele sunt foarte multe, vei găsi mai multe folosind motorul tău de căutare preferat, însă cu siguranță că locul cu cele mai multe încălcări ale free speech-ului este Universitatea Berkeley,

Acolo spre exemplu, dacă întrebi pe cineva de unde e, ești considerat că îl micro-agresezi, pentru că sugerezi că e din altă parte, deci sugerezi că nu are ce căuta aici. (sursa). Scandalurile, procesele, demisiile și, mai ales, agresivitatea studenților anti-free speech sunt toate la ordinea zilei acolo.

Mituri despre incorectitudinea politică

E multă confuzie pe net din cauza acestor trolls, unii din ei fiind la fel și în viața reală, așa că voi încerca să distrug unele mituri legate de incorectitudine politică.

Mit: să fii incorect politic înseamnă să zbieri și să înjuri.

Parțial fals. Nu și genul de incorectitudine politică susținut de mine. Militez spre un stil de incorectitudine politică asertiv, ironic și acid, pe care să-l folosești doar la nevoie. Necesită exercițiu, dar dacă alegi să fii așa pe viață, vei avea timp să exersezi.

Mit: incorectitudinea politică te face rasist.

Parțial fals. Se poate și asta, dacă vrei să jignești oamenii de o anumită rasă sau orientare sexuală, chiar sper să fii făcut rasist. Rasismul e un hot topic în ultima vreme, și definiția lui este extinsă să includă categorii de oameni care nu au rasa în comun, dar deja o dăm în off-topic.

Mit: Incorectitudinea politică te face automat troll

Vezi primul mit. Dacă nu înjuri, înseamnă că îți expui exact aceeași părere fără să jignești. Rămâi incorect politic dar nu mai ești troll sau nesimțit. Folosești un limbaj adecvat pentru a comunica același dezacord vizavi de o anumită persoană sau grup de persoane. Și oricine îți spune că și acest mod de comunicare este rasist, înseamnă că a luat-o pe ulei, prin simplul fapt că încearcă să ascundă adevărul așa cum îl vezi tu.

Cum e mai bine pentru cineva cu stil să fie vizavi de acest aspect?

Fiindcă mă consider un gentleman incorect politic, înclin spre incorectitudine politică RESPONSABILĂ. Dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu mine. Totalitatea experientelor noastre de viață ne-au format personalitatea în moduri diferite, așa că felul meu de-a fi s-ar putea să nu ți se potrivească.

Poate că tu n-ai putea nici măcar să mai spui câte un fuck în engleză din când în când… Aș cum nici eu nu suport să fiu atacat de cineva și să nu-i-o întorc într-un mod direct și confrontațional.

Dar…

Vreau să pledez pentru incorectitudine politică… pentru că am nite argumente, unele gândite de mine, altele auzite la alții… și vreau să le iei în considerare.

Corectitudinea politică poate fi semnul unei lipse de respect de sine

Dacă impulsul tău, atunci când cineva te critică, este să fii împăciuitor, probabil că vrei ca acea persoană să te placă. Ironic, din moment ce acela te atacă.

O persoană cu respect de sine nu va accepta niciodată să fie bătaia de joc a altei persoane. Aici nu vorbim de negocieri cu luări de ostatici, unde negociatorul trebuie să nu-și iasă din fire în discuția cu teroriștii, altfel lumea începe să moară.

Te asigur, dacă îți impui respect (sau dac măcar încerci), nu moare nimeni. :)

Incorectitudinea politică îți poate deschide uși

În momentul în care pui piciorul în prag, preferabil într-un mod asertiv, e foarte posibil ca unele persoane să înceapă automat să te placă. Nu mă refer la situația absurdă în care un țăran te înjură la coadă la Mega, iar tu zbieri și înjuri mai tare la el, el se calmează, iar tu te simți bine că ai fost incorect politic.

Dar…

Lideri politici, oameni de afaceri, politicieni, poate chiar tatăl fetei pe care o ceri de nevastă s-ar putea să aprecieze pe cineva confrontațional, care nu se sperie de conflicte. Sigur că vei da la întâmplare peste oameni din ambele categorii, dar ce este mai ușor? …

… să corect politic și să te faci de râs când ai de rezolvat un conflict, pentru că vei părea slab?…

… sau să fii incorect politic și să te stăpânești atunci când e cazul?

Dacă asculți manele și te aprinzi ușor, îți recomand prima variantă. În acest caz, e clar că faci parte din extrema dreaptă (pe spectrul politic), și că ar fi cazul să începi să mai citești.

Dar dacă ești un băiat sau bărbat serios, care citește frecvent bloguri de acest gen și nu numai, consideră beneficiile,

Incorectitudinea politică e atractivă

Deși nu sunt un fan Doland Trump, trebuie să recunosc că stilul lui acid, miștocar și câteodată nesimțit e ca un fel de elixir atât pentru cei din anturajului său, cât și pentru zecile de milioane de oameni care l-au votat.

Nu spun că trebuie să fii la fel de nesimțit ca el, lista de mârlănii pe care le-a făcut e lungă… dar împrumută puțin din miserupismul său, și fii mai bun ca el.

Corectitudinea politică te poate face să nu fii cinstit, și chiar să ascunzi lucruri

De ce? Pentru că nu vrei să creezi un conflict. Nu vrei să treci prin presiunea de a avea o părere contrară cu cineva, când poți să sacrific adevărul de dragul conservării bunelor relații cu acea persoană.

Well, s-ar putea ca în unele cazuri, această decizie să fie mai rea pe termen lung.

O poți da în bară cu incorectitudinea politică?

Categoric. Și eu o mai dau în bară uneori. Din cauză că am respectul de sine destul de ridicat, am tendința să mă aprind atunci când mă simt nedreptățit, și să arunc cuvinte grele… nu înjurături dar suficient încât să ofensez și să-mi pară rău.

Nu lăsa frica de eșec să te descurajeze, și cei corecți din punct de vedere politic au propriile lor tăriri interioare, și ei au de suferit, și ei ar vrea să poate vorbi liber… dacă doar și-ar da voie.

Scurt checklist pentru a fi un gentleman incorect politic

Ce fac eu, și ce îți recomand și ție să faci:

  • Primul pas este să îți ridici respectul de sine. Dacă faci tot timpul ce vor alții, dacă ești ok cu ce hotărăște tot timpul grupul, dacă nu iei niciodată inițiativa, dacă nu faci mișto de nimeni niciodată, atunci ai de lucru.
  • Dezvoltă-ți simțul umorului. O să dureze ceva și o să enervezi oameni. Să fie sănătoși. :)
  • Nu fii agresiv, fii tăios. Gândește-te bine înainte să scoți ceva pe gură. Vorbele sunt ca săgețile, cu cât petreci mai mult timp ochind cu arcul, cu-atât cresc șansele să nimerești ținta, adică să alegi cuvintele în așa fel încât să-ți lași partenerul de conversație fără replică (și nu să-l scoți din sărite cum se întâmplă cel mai adesea). Mă refer aici la cazurile în care ataci pe cineva, sau în care te aperi, deci la 1-2% din timp.
  • Nu înjura. Uneori e ok să o faci, dar nu folosi înjurăturile ca pe niște cârje pentru a-ți impune un punct de vedere.

O să te simți eliberat când o să vezi cât e de bine să spui ce ai în cap, fără să-ți faci prea multe griji de ce-o să zică lumea. Have fun! :)

Ovi

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *