Stilul și viața la liceu
Salut,
Am stat de vorbă cu un băiat de liceu a cărui poveste trebuie spusă. Deși am terminat de ceva vreme liceul, îl înțeleg pe deplin și aș vrea ca și tu să te identifici (indiferent de vârstă) cu spusele lui Mihai. Să vedem ce are de spus vizavi de stil și viața la 17 ani.
Sunt un tip la liceu. Credeam că am totul aranjat în viață, credeam că școala are grijă de mine și îmi va oferi viitorul pe care mi-l doresc.
Cântăream succesul în funcţie de cât invăţam. Într-adevăr, “ai carte, ai parte” dar aici vine vorba de cât de eficient eşti și nu este cazul să discutăm acum.
Am avut un moment în generală când am început să mă îndoiesc de succesul meu în viaţă.
Am început să o iau în jos până când mai aveam foarte puţin şi eram gata să mă sinucid. Într-un moment de luciditate am spus:
„Ce e cu mine?”
Am căutat despre ce mă deranja cel mai mult: „Mă batjocoresc colegii” şi „ Nu am succes cu fetele”.
Am găsit poate cel mai important răspuns. Ca să ai succes, trebuie să ai o viată. Trebue să ţtii să te respecţi pe tine ca să te respecte ceilalţi şi să te iubesti pe tine ca să te iubeasca ceilalţi ( sau celelalte ). Aşa am ajuns să aflu de stil, cât de important este şi cât de mult mi-a lipsit până acum.
Pun pariu că ai fost cel puţin o dată la cineva în casă şi ai zis în mintea ta:
“Wow, omul ăsta îmi place din toate punctele de vedere”.
Se poate să fi zis asta când ai cunoscut o persoană a cărei personalitate ţi-a plăcut şi mai târziu ai ajuns la ea acasă.
Totul era construit cu gust. Culorile erau asortate, era ordine şi curăţenie. Omul ăsta pare să fie unul de succes.
Bine bine, dar ce legătura are asta cu stilul?
Ca să ai parte de success ai nevoie de vise, idealuri, motivaţie şi stil.
Prin stil nu mă refer doar la stil vestimentar ci şi la stilul de viată. Să vorbim puțin despre ce înseamnă stlul de viaţă pentru că e extrem de important. Acesta cuprinde rutinele din fiecare zi dar pe de o parte şi încercarea de a face ceva nou, de a descoperi ceva.
Un stil sănătos poate să fie la fel de important ca şi diferenţa dintre pesimism şi optimism. Din păcate, în România noastră nu prea suntem învăţaţi de aşa ceva. Conceptul de viaţă in România e cam aşa: Înveţi cât eşti tânăr, faci facultatea, tragi din greu să ai cât mai multe într-un CV ca să poţi să găseşti un loc de muncă bun apoi te însori şi faci copii.
Cauţi să faci vacanţe și alte distracții trecătoare. Uiți că aceste lucruri Ultima parte se repetă la infinit şi aşa ajungi să duci o viaţă plicitsitoare. Trebuie să ai curaj să schimbi asta. Să ai curaj să schimbi stilul şi conceptul ăsta de viaţă. Şi aşa şi cu stilul vestimentar: să ai curaj să fii diferit de ceilalţi.
Sunt sigur că ți s-a întâmplat cel puţin o dată să nu te îmbraci în ceva (sau să faci o frizură) doar din cauza celorlalţi. Ți-era frică de faptul că vor râde de tine și de noua ta imagine: “ Ce e mă cu freza asta la tine? Haha!”.
Asta e doar în capul tău, nu vor râde dacă eşti tu convins că tie îţi stă bine. Dacă nu eşti, se va întâmpla de ce ţi-e frică mai rău.
Majoritatea cititorilor de aici sunt tineri şi mulți sunt la liceu. Ştiu cum e la vârsta asta. Am observat că majoritatea adolescenţilor sunt cam la fel. Cu excepţia stilului de muzică, majoritatea se îmbracă asemănător şi au aceleaşi concepţii.
E bine să fii diferit pentru că oamenii se remarcă prin diferenţelei. E important să ieși în evidență față de ceilalţi cât mai devreme. Uită-te într-o zi şi trece pe o listă câţi băieţi vezi îmbrăcaţi într-un negru simplu, monoton şi neasortat şi câti vezi îmbrăcaţi in culori care atrag atenţia asupra lor intr-un mod pozitiv ( O să vezi că sunt mulţi care nu ştiu să se imbrace si nici nu le pasă prea mult ).
Cei îmbrăcaţi cu stil cu siguranţă au o bilă albă in plus faţă de ceilalţi. Repet citatul adus de Ovidiu în articolul trecut : “…stilul e doar o reflexie a ceea ce suntem pe interior”. Adică cei care se îmbracă cu stil au şi idei mai măreţe, potenţial dezvoltat şi incredere de sine ridicată.
Tot la vârsta adolescenţei începe viaţa sexuală.
Mai ţii minte ce am spus la începutul articolului despre omul acela care îţi place şi care are o casă îngrijită? Aceeaşi impresie şi cu fetele. Nu crezi o să se simtă mult mai bine într-o casă unde e aspirat, ordonat şi cu miros ambiental?
Stilul de viață inseamnă printre altele şi rutină, rutină care trebuie creeată (activitătiile de dimineată, gimnastică, verificarea unui scurt orar făcut de tine şi celelalte activităţi alese de tine ). Câţi din liceeni crezi că au o astfel de rutină?
În felul ăsta o să începi uşor primii paşi spre o viaţă de succes si cu cât vei incepe mai devreme cu atât mai bine.
Ne auzim curând,
Mihai Mangu ( www.viatalaliceu.com )
May 25th, 2010 Uncategorized













Stiri, Evenimente si imagini LIVE, Informatii utile, Shopping, Job-uri si Chirii ieftine din Cluj-Napoca



interesant articol
Da. Intr-o oarecare masura ma vad obligat sa-ti dau dreptate dar nu in totalitate. De ce ?
1) Cum spuneai si tu trebuie sa iesi in evidenta. Asa e in Romania. Haina inca il face pe om. Ca sa iesi in evidenta in primul rand ai nevoie de $$ si in al doilea rand ai nevoie de magazine. Intr-un oras mic nu gasesti atata diversitate in materie de haine incat sa-ti permiti sa rupi gura targului cand te afisezi la scoala. Poate gasesti, prin noroc, pile etc dar sunt scumpe. Tot la vesnica problema $ revenim.
2) Mai mult pe partea de final. Nu spun ca toti, dar 90% din cei care zic ca dau bani grei pe haine pentru a se imbraca cu stil (nu la moda! ca moda e dictata de marii designeri si nu stiu cati au 100 de euro pentru un tricou JPG sa zicem; nu-mi place deloc alaturarea de cuvinte “ma imbrac la moda” dar sa trecem peste aceasta paranteza) pentru ca stiu ca le lipseste ceva, ceva datorita caruia nu sunt intregi, completi. Prin haine incearca sa compenseze acel gol. Din scoala pot da n exemple de tipi care se imbraca cu stil dar sunt varza ca si personalitate, iar din clasa de la mine pot sa-ti zic ca am un coleg care si daca ar veni imbracat in chiloti si cizme si lumea tot l-ar iubi pentru ceea ce e el, pentru caracterul lui.
Inca avem mentalitatea ca o persoana cu haine de calitate e si un om de calitate. Haina nu face pe om oameni buni!
Bineinteles nu zic sa nu te mai imbraci dar tu te imbraci pentru tine sau pentru ceilalti ? E un caz ca al fetelor: ele nu se imbraca pentru ele ci pentru ce zic celelalte fete, sa fie invidioase pe ea.
De aceea am ales o viata boema, haine simple si cumpatare.
Angerfist’s 2 cents
Foarte tare articolul , mi-a atins o coarda , si eu am avut clipe grele la liceu si mi-am dat seama ca daca vreau sa-mi fie mai bine trebuie sa ma schimb chiar daca eu nu doream asta .
Bravo, Mihai! Ai o intuitie remarcabila si reusesti sa transmiti bine ideile esentiale. Ma tem ca Angerfist nu te-a inteles foarte exact.
“…dacă eşti tu convins că tie îţi stă bine”
Asta este in fond esenta stilului (dublata, desigur, de un minimum de gust). Este vorba despre cum te simti, cum privesti oamenii si lucrurile si despre capacitatea de a oglindi aceasta stare de spirit in tot ce te inconjoara: imbracaminte, locuinta, carti… chiar si prieteni
Angerfist, a nu te imbraca la nimereala nu este nici semn de superficialitate, nici de vanitate (desi pot parea si, uneori, pot chiar si fi). Autoexilarea in simplicitate, daca este manifestarea autentica a concluziei unei experiente de viata, poate fi fascinanta si plina de semnificatii, dar la varste fragede poate semana mai mult cu resemnarea si renuntarea la cautare. Acelasi loc poate fi pentru unul un punct de plecare, pentru altul o fundatura, pentru altcineva o escala si pentru un altul punctul terminus. Locul este acelasi, dar conteaza cum ai ajuns acolo, de ce si cum il resimti.
In fine, bravo Ovidiu ca ai sesizat filonul aurifer din textul lui Mihai si l-ai postat.