Rezolvarea acestei “probleme” este oarte simpla:
Terminam cu prostiile si mergem si ne cumparam o cravata din orice magazin decent (Andrew’s ties, Bigotti, Masini, Cavaliere, Peek&Cloppenburg, Cerutti, Boss, si alte o mie de magazine care se gasesc la tot pasul) si bineinteles ca daca nu suntem foarte papagali si la propriu si la figurat vom purta o camasa alba, cambrata cu mansete pt. butoni si asortam faimoasa batista la ceea ce trebuie ea sa fie asortata in acest caz (la camasa, dooh) Deci o simpla batista alba de matase, o camasa alba cum am spus mai sus si o cravata decenta sau mai simplu un paion negru de matase si gata balciul.
Maimutzareala cu camasi cu gulere speciale pt papion sau cravatele acelea penibile si de proasta calitate din majoritatea magazinelor de duzina din Romania si “seturile” de doi lei din magazinele de genul celor din “Unirea – aripa Calarasi” sunt o bataie de joc la adresa stilului vestimentar masculin.
Daca tot citim carti de stil scrise de autori straini hai sa nu amestecam manelismul balcanic specific magazinelor de duzina din Romania si sa ne imbracam cu adevarat elegant la un eveniment de acest gen.
Au americanii un principiu: KISS (Keep It Simple Stupid).

Si inca ceva:
Daca nu porti camasa alba nu ai ce cauta sa iti pui batista la sacou. Sub nici o forma. Batista in orice alta nuanta decat alb se poate purta la o tinuta sofisticata formata din Blazer sau sacouri speciale pt tinute “lejere” in care batista se asorteaza cu esarfa de sub camasa (un stil cu adevarat elegant si plin de clasa cu care Romanii nu prea sunt familiarizati din pacate.

Ovidiu, cred ca Mihai incearca sa spuna ca eleganta si stilul nu se pot atinge targuind cu meschinarie marfa de duzina – si aici trebuie sa ii dam dreptate: seturile cravata-batista-butoni sunt eminamente specifice magazinelor “de mana a paispea” din punct de vedere al stilului si la 100 lei setul sunt cu atat mai mult “de doi lei”. O cravata de buna calitate (si asta nu inseamna numai sa fie din matase – de poliester nici nu poate fi vorba! – ci si de o anumita calitate a executiei) nu poate costa mai putin de 150-200 lei si este NORMAL sa coste pana la 400 lei (poate costa si peste, dar alea sunt “fitze”). Daca intri intr-un magazin BUN de imbracaminte barbateasca (da, in Romania), nici nu vei vedea vreodata “seturile” cravata-batista, destinate soferilor de camion care merg la nunta sefului de santier (meserii foarte respectabile, dealtfel). Sunt de acord cu principiul tau ca stilul nu inseamna neaparat multa cheltuiala, dar eu as lua asta in sensul ca in loc de multe piese de imbracaminte de proasta calitate (care in total costa mult) poti avea mai putine de FOARTE buna calitate, care iti vin bine si pe care stii sa le porti bine. Calitatea ingredientelor este o conditie esentiala a stilului.
Mihai, camasa alba nu este nici pe departe culmea elegantei. Ea este rezervata tinutelor formale si purtarea ei la altfel de tinute este in mod traditional considerata cam… provinciala, ca sa nu spunem mai mult. Mult mai rafinate sunt camasile de culoarea fildesului, a untului, cu un model foarte marunt care se distinge numai de aproape etc. De asemenea, batista alba DIN MATASE pentru buzunar este cat se poate de trista. Batistele din matase se poarta in general colorate, cu diferite modele. Clasica batista alba eleganta este una din cel mai fin IN irlandez, cu marginile rolate si tivite manual. Sunt de acord cu tine ca aceasta din urma este cea mai eleganta batista pentru buzunar, dar se pot purta fara probleme si batiste din matase, colorate si cu model, inclusiv la costume sobre de oras, gri sau bleumarin – cu orice fel de camasa. Iar batista alba din in se poate purta aproape la orice combinatie de costum / sacou si camasa. Bineinteles, este o arta sa potrivesti batista de buzunar cu gust – ceea ce deseori nu inseamna sa o asortezi la nimic (adica sa aiba aceleasi culori cu alte elemente ale tinutei), ci tocmai sa creezi un punct de contrast armonios, o pata de culoare.
Papionul negru din matase se poarta NUMAI (am scris deja NUMAI? Daca nu, mai scriu o data: N U M A I) la dinner suit (aka “smoching” in Romania). Camasa cu guler “pentru papion” (sau “Tache Ionescu”, dupa cum i se mai spune in Romania, dupa numele politicianului care a introdus-o aici) se poarta in mod corect la frac, dar chiar din anii ’30 se putea purta si la dinner suit (nu cea mai inspirata combinatie, dupa mine, dar acceptata).
In concluzie, Ovidiu, problema pe care o ridici se rezolva, pana la urma, asa cum scrie Mihai: cumparand (putine) lucruri de calitate din magazine bune de imbracaminte, unde nici nu se pomeneste de sordidele “seturi”. Ca aceste magazine sunt putine in Romania si, neavand suficienta concurenta, isi permit sa tina preturile cam sus (desi Bigotti este printre cele mai rezonabile), este un alt adevar. Dar… obrazul subtire cu cheltuiala se tine

Nestor, ai dreptate dar hai sa fim seriosi nu este cazul sa abordam anumite fineturi acolo unde un magazin ieftin precum Bigotti este considerat exclusivist. Nu m-am apucat sa spun unde ma imbrac eu pentru ca probabil este mult prea mult pentru cei ce considera magazinele decente prea scumpe. Nu mai vorbim de dinner jacket bespoke (nu made to measure ca e o diferenta destul de mare) acolo unde nu e cazul…
Dar toata discutia de fata se poarta in jurul subiectului deschis de autorul site-ului si anume un eveniment formal de seara cum ar fi o nunta. Desigur depinde si de nunta ca daca vorbim de una la Hanul Drumetului pe acordurile manelistilor deja consacrati…. nu isi mai au rostul comentariile despre stil!

Ovidiu, ma bucur ca suntem de acord. Nu e nici o neintelegere, intr-adevar magazinele din mall-uri nu sunt ieftine: sunt scumpe si cu pretentii nejustificate. Insusi faptul de a propune spre vanzare astfel de “seturi” descalifica pretentiile de “stil” ale unui magazin…
Asa este, nu te poti targui cu ei – ma refeream la faptul ca omul se targuieste cu sine insusi atunci cand cumpara o cravata proasta cu 50 lei (a optsprezecea, poate), in loc sa cumpere una buna de 250 de lei (chiar daca este abia a treia pe care si-o permite). Tu ai mare dreptate cand spui (scrii, ma rog) ca banii pot cumpara haine, dar nu pot cumpara stilul. Stiu o gramada de barbati cu foarte multi bani, care cheltuiesc sume importante pe haine (deci ii preocupa subiectul) si totusi umbla infiorator de prost imbracati. In acest context sunt de acord cu tine cand scrii ca te poti imbraca bine si fara sa cheltuiesti sume mari de bani – dar cand vorbim despre “sume mari” ne referim, totusi, la un costum bespoke care costa 3000 lire sterline la Huntsman la Londra, sau o pereche de pantofi bespoke care costa 1500 lire la Cleverley. O cravata care costa 50-70 EUR nu este scumpa. Una de 100 EUR nu este ieftina, dar este in parametri, ca sa spunem asa – Hermes, Drake’s, Marinella. Cravatele bespoke costa in mod normal peste 150 EUR bucata si nu sunt deloc un moft daca ai o conformatie care face orice cravata obisnuita sa se sfarseasca deasupra buricului sau la extremitatea inferioara a slitului pantalonului. In plus, iti poti alege matasea, latimea cravatei, grosimea ei, lungimea in functie nu numai de conformatie (inaltime, grosimea gatului, cu burta sau fara), dar si de tipul de nod pe care il preferi (un “full Windsor” are nevoie de cativa centimetri buni de lungime in plus). Asa ca nivelul de pret este o chestiune destul de relativa, in functie de nevoi, posibilitati, disponibilitate de a cheltui etc. Dar in general cei care sunt cat de cat preocupati de stil reusesc, indiferent de venituri, sa fie imbracati onorabil si interesant. Cei pe care ii vezi atat de cenusii (si cata dreptate ai) arata asa nu din lipsa de bani, ci din lipsa de viziune.

Mihai, iti dau o veste buna: exista croitori exceptionali in Romania care iti pot face pentru mai putin de 200 EUR (plus stofa) un dinner suit bespoke la fel de bun ca unul pe care poti plati in alta tara din Europa de cel putin 10 ori mai mult. Asadar, nu banii sunt problema, ci informatia.

Nestor, este evident faptul ca esti un fin cunoscator al acestui domeniu atat de vast si de frumos dar si util in acelasi timp.
Stilul nu ar trebui privit doar ca un moft sau o fita ci ca pe o investitie absolut necesara in succesul propriu pentru ca este o parte componenta a comunicarii paraverbale care are ponderea cea mai mare in sistemul de comunicare (socializare) cu cei din jurul nostru.
Stim deja bine ca femeile se uita involuntar la pantofii nostri si ne catalogheaza imediat in functie de aceste detalii (poate mai mult decat dupa trasaturile fetei sau conformatia fizica – pe care le poti “regla” cu o vestimentatie adecvata).
Ovidiu asta incearca sa explice si sa promoveze. Este laudabil demersul lui. Dar tot el ar trebui sa fie constient ca stilul adevarat presupune eforturi financiare, investitii care au rolul de a aduce si profit.
Banii investiti cu cap intr-o vestimentatie de calitate au rolul de a aduce profit (capital de imagine, incredere de sine, succes in activitatile intreprinse (prin componenta de comunicare de care vorbeam mai devreme).
Eu am in garderoba mea camasi in toate nuantele existente pe piata.
Nu sunt un tip “rigid” deloc. Din contra sunt adeptul unor combinatii vestimentare complexe din punct de vedere al cromaticii, materialelor, tesaturilor, ocaziilor, situatiilor, etc.
Ce vreau eu sa subliniez este acel principiu american de care am mai pomenit (KISS) care da roade excelente si in vestimentatie exact cum spune Nestor: Putin si de calitate nu mult si prost. Daca iti permiti si incepi sa faci un real business din stilul tau vestimentar, adica scoti profit din banii bagati in garderoba (asta desigur nu vorbind despre toate categoriile sociale, pentru ca asta e realitatea (daca toti erau printi se alegea praful de echilibrul social)- atunci iti permiti sa cumperi haine multe si de calitate (care nu costa putin deloc).
Niciodata un costum de 150 de Euro nu o sa arate ca un costum de 1500 de Euro.
Nu spun ca daca nu ai un costum bespoke facut pe Jermyn Street la Londra si o camasa Tom Ford sau pantofi la fel, nu ai voie sa iesi din casa. Sunt de acord cu faptul ca si in romania exista croitori buni (extrem de putin care fac bespoke) ceva mai multi care fac “made to measure” pantofari nu prea gasesti pe la noi.
Ideea e ca vestimentatia de calitate tine de o educatie profunda care trebuie sa porneasca din primii ani de viata.
Din pacate in Romania comunista nu existau multe surse de informatie/educatie in acest sens si in zilele noastre majoritatea populatiei este adepta gratarelor in trening si “adidasi” de “firma” si multe manele.
Daca porti costum si cravata esti de obicei catalogat drept ciudat sau snob. Daca mergi la un concert de muzica clasica, jazz sau opera esti bolnav de-a binelea. Asta e baiul. Eu am 30 de ani si fac eforturi serioase sa ma educ zi de zi si sa recuperez ceea ce parintii mei nu mi-au oferit la timp (informatii despre viata in adevaratul inteles al cuvantului)
Noi am crescut cu faimoasa zicala “Haina nu face pe om” – GRESIT
Haina il face pe om in primul rand sa se transforme in bine, sa aiba incredere in el, sa mearga cu capul sus pe strada si sa priveasca demn si drept pe toata lumea.
Haina de calitate ne poate impinge in cele mai inalte sfere sociale si poate aduce un om in locul potrivit la momentul potrivit cand acesta nici nu se asteapta.
Nu mai vorbesc despre ceasurile de calitate care conteaza la fel de mult. Bineinteles toate acestea trebuiesc coroborate cu un anumit nivel intelectual (dar aici intram intr-un cerc vicios)

Salut.Eu “deviez” putin subiectul (interesant si care ramane in continuare dezbatut) si te intreb Ovidiu, care e parerea ta de a pune in loc de batista de cravata un trandafir… rog a se raspunde, daca este cu putinta.Multumesc

Bravo baieti!Ati punctat cum nu se putea mai bine principalele trasaturi ale stilului.A fost o placere sa citesc dezbaterea voastra si sa absorb cat mai mult din opiniile voastre.Felicitari din nou si la mai mare!Mai mult,este de apreciat timpul pe care l-ati investit in discutia de mai sus,pe aceasta cale dorind sa il felicit si pe Ovidiu care face o treaba excelenta cu acest site.
Cristian

Becali e la TV (Nasul ,pe B1) ,are camasa alba ,sacou crem ,cravata neagra cu un model alb si batista la fel ca si cravata.
Mie imi place cum se imbraca el ,probabil e cea mai bine imbracata persoana publica din Romania…nu prea imi plac butonii aia imensi din aur.

Ovidiu, ce zici – un pantalon din flanel gri, o camasa din oxford bleu, un sacou din Shetland sau din tweed si o pereche de Brogues sunt destul de casual? Daca da, iti fac nota de plata maine, ca sa nu ne stricam cheful in seara asta!
Ma alatur corului in a lauda initiativa ta – important este SA SE DISCUTE despre lucrurile astea (dupa cum scrie Cristian); cu totii mai invatam cate ceva pe parcurs.

Daniel, poate ca un trandafir e prea important, dar o gardenie alba (oare unde o mai gasesti in zilele noastre?) sau o garoafa (alba sau rosu inchis si inflorita, nu boboc) este un inlocuitor perfect de batista de buzunar. Ce zici, Ovidiu?
Era o vreme cand nici unui barbat elegant nu-i lipsea o floare proaspata la butoniera: o gardenie, o albastrea, o violeta… Dupa toane si toaleta. O floare proaspata la butoniera te inveseleste, miroase frumos, este vie, mereu altfel. Totul este sa ai destula incredere in tine sa o porti cu nonsalanta.

O, Mihai, cate lucruri interesante spui. Sa le luam putin sistematic.
In primul rand stilul este o trasatura a spiritului, o stare interioara, care se manifesta si in exterior. Hainele si stilul au, in mod paradoxal, foarte putin in comun. Cand ai stil, vei purta bine aproape orice haine. Iar cand nu ai stil, poti sa investesti oricat, ca tot ca Gigi Becali vei arata (care are oarece intuitie vestimentara, dar ii lipseste gustul).
Dobandirea stilului seamana cu sculptarea pietrei: indepartezi surplusul si scoti la iveala forma care exista latenta inlauntrul tau. Stilul se descopera, nu se invata – dar descoperirea lui poate fi facilitata din exterior. Nu sunt convins ca stilul trebuie privit ca o investitie care iti va aduce profit – financiar, social etc. – desi de multe ori acestea sunt, intr-adevar, efecte insotitoare. Aici este vorba despre persoana ta si modul in care concepi viata: nu poti avea stil in imbracaminte si in rest sa fii necioplit, trebuie ca totul sa fie in armonie: ce mananci, cum locuiesti, cum te porti cu oamenii, ce citesti, ce asculti, ce NU asculti etc.
Daca ti-ai gasit stilul, esti numaidecat si increzator in tine, proiectezi aceasta siguranta in exterior si obtii succesul social, profesional etc. despre care scrii fara vreun efort special. Dar asta nu se rezolva cu haine, scumpe sau ieftine, ci lucrand cu tine insuti si slefuindu-ti spiritul.
Sunt de acord cu KISS – stilul, ca si mancarea buna, se obtine cu ingrediente simple si de buna calitate, alaturate cu gust. Eleganta este o calitate a ansamblului, o rezultanta, nu o suma a partilor si nici o functie de frumusetea componentelor luate una cate una. Exista cravate superbe cand le vezi in magazin care nu se potrivesc bine cu nimic si cravate care par banale in raft, dar care arata senzational purtate cu camasa si haina potrivita. Cu cat ingredientele vestimentatiei sunt mai simple, cu atat combinatiile au sanse sa fie mai reusite. Dar aceasta “simplitate” nu este deloc un lucru simplu.
Ai mare dreptate ca trebuie sa inveti sa te imbraci de mic. Odinioara tatal isi ducea fiul la croitor incepand de pe la 15 ani. Sa stii, totusi, ca in Romania comunista se facea mult mai mult “bespoke” decat se face acum si chiar decat se facea pe atunci in multe alte tari din Europa occidentala. Motivul era simplu: comertul socialist avea o oferta foarte limitata, iar oamenii nu doreau sa arate toti la fel. Existau sute si mii de croitori, lenjerese, pantofari, modiste, marochineri – toate aceste meserii se pierd in Romania odata cu ultima generatie care are deja in jur de 70 de ani. Nimeni nu mai invata aceste meserii, pentru ca sunt grele si prost platite: pentru a fi in stare sa croiesti un costum trebuie sa faci ucenicie (nu cursuri cu caiet si creion, ci ucenicie pe langa mester, cu acul si foarfeca in mana) cel putin 5 ani. Idem pentru cizmarie si altele. Culmea este ca ce nu a reusit comunismul sa faca fortat in cincizeci de ani (uniformizarea vestimentatiei) au reusit Romanii sa faca de buna voie in douazeci de ani de libertate: te uiti pe strada si 90% dintre oameni – femei, barbati, tineri, varstnici, grasi, slabi, pitici, lungani – poarta “blugi”. Sinistru… Mai adauga la asta tricoul din bumbac, sneakers-ii (sau conversii) si geaca de piele si ai un tablou care se repeta la infinit oriincontro intorci capul. Se pare ca imaginatia este invers proportionala cu posibilitatile.
Tu poarta linistit costum si cravata, fa-ti abonament de joi la Ateneu si mergi la teatru cand iti place. Vei gasi suficienti “snobi” care fac acelasi lucru si vei aprecia mai mult diversitatea preocuparilor oamenilor: manelele si telenovelele sunt si ele bune sa tina oamenii ocupati – iti dai seama ca nu ar incapea tot Bucurestiul in sala Operei… Setea ta de a invata este mai valoroasa decat educatia pe care altii o primesc de mici, dar nu o pretuiesc niciodata.
In ce priveste raportul dintre haina si om, trebuie sa ne mai si contrazicem  Totusi omul face haina – in sensul ca, daca nu stii sa PORTI hainele, ele nu iti sunt de nici un folos. Iara daca stii SA TE IMBRACI cu gust si ai stil, vei reusi sa faci minuni chiar cu mijloace modeste. Asa cum am convenit deja, mijloace modeste inseamna putin si bun. In speta, faceti rost de o batista alba din in, mereu curata si calcata, si nu veti mai avea nevoie de nici o alta.

Eu cred ca simplul fapt ca oameni ca Nestor citesc si acorda timp acestui site inseamna ca demersul lui Ovidiu este unul foarte bun.
A reusit sa atraga atentia unor adevarati profesionisti in domeniul pe care el vrea sa il promoveze.
Ovidiu incearca de asemenea sa inlature caracterul exclusivist al vestimentatiei de calitate dar trebuie sa aiba grija sa nu deraieze.
Esenta ramane in “putin si bun” si daca reuseste sa induca ideea ca un efort financiar moderat este pe deplin justificat pt haine este ok.
Eu unul ma bucur ca se gasesc oameni dispusi sa acorde timp unui astfel de site.
Desigur ca sunt si alte site-uri de profil (unele poate mult mai “selective cu targetul”) dar e bine sa incercam sa penetram cat mai mult in diverse zone sociale cu astfel de preocupari si Ovidiu incearca o abordare mult mai simpla si mai “la indemana oricui” ceea ce este foarte bine avand in vedere ca un consultant de imagine profesionist costa mult si iti face recomandari destul de scumpe (dar excelente).
Gigi Becali pe cat este de “simplu si rudimentar” pe atat este de inteligent (e ceva nativ la el) si a stiut sa plateasca cu bani multi o armata de consilieri in toate domeniile inclusiv in cel vestimentar.
Gigi se imbraca la Londra la cele mai bune magazine si ateliere dar daca nu avea un consultant de imagine nu reusea sa faca absolut nimic (asa cum nu ar fi reusit sa faca nimic fara armata de avocati, manageri, ingineri si diversi specialisti pe care ii plateste cu bani buni!)
Cu toate astea, Nestor are din nou dreptate cand spune ca George Becali arata ca…. Gigi.
Este extrem de vast si deloc simplu acest domeniu al elegantei vestimentare, care are stranse legaturi cu arta, cultura, si educatia cultivate de la cele mai fragede varste.
Nu e deloc usor sa “educi” un om la jumatatea vietii si astfel devine o sarcina dificila sa ii asiguri un “stil vestimentar” fara cusur.
Dar daca nu incercam, oricum nu iese nimic, asa ca Ovidiu… keep up the good work!

Asa cum scriam, cu totii mai invatam cate ceva pe drum – nimeni nu se naste invatat si nimeni nu le stie pe toate. Ceea ce apreciez in mod deosebit la Ovidiu este bunavointa aratata celorlalti, atitudinea mereu pozitiva, constructiva. Asta creeaza o atmosfera degajata, in care fiecare se simte liber sa intrebe, sa comenteze, sa-si dea cu parerea. Ovidiu stie sa fie o buna gazda. Este si motivul principal pentru care imi face placere sa scriu aici, iar al doilea motiv este atitudinea deschisa si lipsita de tarele snobismului si suficientei a majoritatii cititorilor.

Ovidiu, las’ sa fii infofolit: daca ti se face cald, mai dai ceva jos. Daca esti “casual” in jeans si T-shirt, e mai greu…

Mihai :
Nu e deloc usor sa “educi” un om la jumatatea vietii

“Nel mezzo del camin di nostra vita” – cum isi incepe Dante Divina Comedie. Daca el a reusit (in imaginatie, desigur), sa coboare in fundul Iadului si sa se ridice apoi pana la Ceruri la jumatatea vietii lui, poate ca avem si noi o sansa sa intelegem ce este stilul si sa cultivam bunul gust: de aici decurg apoi toate.

Domnule Nestor jos palaria. Sunteti un adevarat profesionist in diplomatie, avand un stil personal deosebit de rafinat, nu numai in vestimentatie ci si in tehnici de comunicare.
Inca o data sustin faptul ca oamni ca Dvs. confera multa greutate lucrurilor pe care isi pun amprenta.

Mihai :
Domnule Nestor jos palaria.

Domnule Mihai, deci purtati palarie – fascinant!
Sa ramanem mai bine la familiaritatea deferenta – altfel ma faci sa ma simt bunic si eu nu sunt nici macar la jumatatea vietii (sper!).

OK, Nestor, mi-ar placea sa discutam mai multe la un pahar de cidru pe o terasa in Herestrau. Sunt curios cam ce intelegi prin jumatatea vietii, pt ca daca e sa ne raportam la statistici atunci ar trebui sa avem cam aceeasi varsta si ma indoiesc… Un anume nivel de intelepciune se atinge dupa multi ani de experienta de viata in general, dar e posibil sa ma insel.